Începând cu 1 ianuarie 2025, Ucraina va înceta să mai permită tranzitul de gaz rusesc pe teritoriul său, o decizie care pare să fie parte dintr-un plan strategic în regiune. Din păcate, partea ucraineană ignoră complet interesele Republicii Moldova, o țară care a oferit adăpost pentru sute de mii de refugiați ucraineni, dintre care zeci de mii s-au stabilit aici, contribuind la economia locală.
Această decizie pune Moldova într-o situație extrem de dificilă, mai ales în mijlocul iernii. La criza energetică se adaugă și instabilitatea politică generată de demisiile și destituirile recente de la Chișinău, care arată, încă o dată, lipsa de competență a guvernării actuale.
Guvernanții ne asigură că malul drept al Nistrului dispune de suficiente rezerve de gaz pentru a trece peste o bună parte a sezonului rece. Totuși, problema majoră rămâne accesul la energie electrică la prețuri accesibile. Moldova depinde în continuare de centrala de la Cuciurgan, aflată sub controlul separatiștilor din Transnistria. Paradoxal, plata pentru energia electrică obținută de aici contribuie indirect la finanțarea regimului separatist și a contingentului militar rus care încă staționează pe teritoriul nostru.
Pentru a rezolva criza, autoritățile de la Chișinău caută ca Rusia să livreze gaze naturale, indiferent de ruta de tranzit, iar costurile de transport să fie acoperite de Gazprom. Însă, Rusia condiționează acest lucru, prioritizând livrările către Tiraspol și cerând ca Guvernul Republicii Moldova să acopere costurile suplimentare de transport pentru rutele alternative care ocolesc Ucraina. În plus, Moscova ar cere și acreditarea ambasadorului său la Chișinău, care în prezent își desfășoară activitatea fără acte complete, o situație care deja ridică semne de întrebare.
În mod clar, asumarea unor astfel de costuri pentru a susține un regim separatist ar putea fi percepută ca o trădare națională – o infracțiune extrem de gravă. Poate tocmai de aceea guvernarea actuală ar dori să instituie starea de urgență, folosind-o ca pretext pentru decizii „colegiale” care să acopere aceste cheltuieli, sub justificarea necesității de a asigura energie „ieftină” pentru Chișinău.
Se pare că autoritățile trec cu vederea faptul că centrala de la Cuciurgan poate funcționa și pe cărbune. Această resursă este disponibilă pe piețele din Uniunea Europeană și Ucraina, unde prețurile sunt mai accesibile, mai ales pe fondul restricțiilor europene impuse centralelor pe bază de cărbune.
În acest context, devin relevante declarațiile președintei Maia Sandu: „Eu nu am să mă apuc să vând o bucată de țară doar pentru ca să avem jumătate de an gaze mai ieftine”. Însă, acțiunile recente ale guvernului sugerează contrariul. Există riscul ca aceste principii să fie încălcate, iar Moldova să accepte condițiile impuse de Rusia, inclusiv finanțarea indirectă a regimului separatist de la Tiraspol și asigurarea bunăstării armatei de ocupație.
În zilele următoare, nu ar fi surprinzător să auzim despre acreditarea ambasadorului rus, despre care se spune că ar fi un simpatizant al grupării Wagner. Dacă acest scenariu se confirmă, ar însemna un nou capitol sumbru pentru independența energetică și suveranitatea Republicii Moldova.