În Republica Moldova, la fel ca și în alte state, abuzul sexual asupra copiilor este o problemă gravă. Anual, în țară sunt înregistrate de către organele de drept peste 400 astfel de cazuri, scrie Moldova 1.
Despre aceasta a comunicat președintele Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), Daniela Sîmboteanu, la emisiunea „Bună dimineața” de la Moldova 1, de Ziua europeană de luptă împotriva abuzului sexual asupra copiilor.
„Cercetările din țară ne fac să fim convinși că numărul este mult mai mare, iar aceste cazuri nu ajung în vizorul organelor de drept din cauza că fie nu sunt dezvăluite aceste cazuri, nu sunt raportate de profesioniști, iar copiilor le este rușine, frică să comunice aceste cazuri, fiind amenințați, șantajați”, a declarat Daniela Sîmboteanu.
Potrivit Danielei Sîmboteanu, șapte din zece victime ale abuzului sexual în copilărie sunt fete. În ceea ce privește semnalele pe care un părinte ar trebui să le ia în vedere, președinta CNPAC a precizat că „este foarte important să fie o relație de încredere între copil și părinte”.
”Doar în astfel de circumstanțe copilul va putea să dezvăluie anumite lucruri care îl deranjează, nu doar despre abuz. Iar atunci când se va întâmpla un abuz – cu siguranță ar comunica. Dacă vorbim de semne, aici sunt cele fizice care pot fi observate și comunicate de copil. De asemenea, sunt semne emoționale și comportamentale, copilul devine mai agitat, i se schimbă brusc comportamentul, se retrage, se izolează, cumva se închide în sine, devine agresiv cu lumea din jur. Schimbarea aceasta bruscă a comportamentului ar trebui să îngrijoreze. Dacă vorbim de plan emoțional – e tristețea, depresia, anxietatea”, a menționat președinta Sîmboteanu.
Statisticele demonstrează că, de fapt, copiii la 10-11 ani sunt într-o proporție foarte mare supuși abuzului sexual, ceea ce înseamnă că la vârsta de 6-7 ar trebui deja să fie informați cum să recunoască o situație de abuz sexual, a mai informat președinta CNPAC: ”Pentru a fi evitate astfel de cazuri, cea mai eficientă ar fi prevenirea, iar prevenirea se face foarte puțină sau formal”.